„Toate îşi au vremea lor… plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:1, 4)
Necazul vine peste noi sub multe forme: poți să-ți pierzi locul de muncă, familia sau sănătatea. Dar nimic nu te rănește mai tare decât pierderea cuiva foarte drag. Valurile durerii vor veni asupra ta la fel cum vin valurile oceanului peste nisipul plajei. Indiferent ce va fi însă, nu te îneca! Nu te opri, și nu te lăsa tras în abis de curenți! Nu e rău să simți durerea, dar n-o lăsa să te sufoce. Lasă ca povara ei să te ajute să-ți revii după gânduri, după frici și (dacă este nevoie) după lacrimi. Durerea ușurează sufletul, așa cum expirarea dioxidului de carbon ușurează trupul. Dar vine un moment când trebuie să te ridici și să mergi mai departe. Etapele durerii prin care vei trece sunt: șocul, negarea, negocierea, apoi părerea de rău și în cele din urmă, acceptarea. Împăratul David a spus: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmul 23:4). Când vei trece de această vale, vei putea privi în urmă cu mai multă liniște sufletească și cu mai puțină durere. Nu te vei mai gândi la ce ai pierdut, ci vei fi mulțumitor pentru tot ce ai putut îndura în acel timp. Și nu-ți fie teamă să te lași cuprins de acele rare momente de râset care apar chiar și pe chipul cuiva cu inima zdrobită. Râsul este un leac pentru suflet și ușurează tensiunea acelor clipe; trebuie doar să acceptăm să ieșim din durerea noastră actuală și să ne schimbăm punctul focal. Lucrul acesta este un balsam vindecător, iar acest adevăr este menționat chiar în Biblie (Proverbele 17:22): „O inimă veselă este un bun leac.” Îți doresc să ai parte de ea!